1 Proiect nou
Începeți prin lansarea aplicației IDEA StatiCa. În fereastra principală IDEA StatiCa, deschideți aplicația Detail pentru a defini un proiect nou.
Selectați Model Type - 3D -> Class - General ->Parameters and Initial Settings, apoi Create pentru a crea modelul.
2 Geometrie
Pentru a începe modelarea, selectați Model Entity și Solid Block.
Apare paralelipipedul standard, ale cărui dimensiuni se definesc prin Width - X, Depth - Y și Height - Z, raportate la GCS (sistemul global de coordonate). Sistemul de neconformități din scena 3D (colțul din stânga sus) vă indică ce lipsește pentru a putea porni o analiză cu succes.
Negative Volume reprezintă partea decupată care intersectează volumul inițial.
Definiți dimensiunile pentru Negative Volume->Surface - 1 ->Edge - 4 -> Local Z-position - 2.5 m. Modul transparent afișează volumul negativ.
Operation - Cut reprezintă operația booleană cunoscută drept scădere. Această operație elimină porțiunea din segmentul inițial în funcție de geometria volumului negativ.
Volumul inițial SB1 este Cut by NV1.
Utilizați Negative Volume NV1 și Copy pentru a copia operația. După copierea operației, activați Edge-3. NV2 va fi mutat în poziția simetrică și aliniat corespunzător.
Copy pentru operația CUT1 și setați NV2 ca atribut de tăiere.
După crearea lui NV3, este necesar să modificați Depth la 0.75 metri și să reatribuiți Surface la numărul 2.
Tăiați volumul inițial cu NV3.
Ultimul pas este să duplicați NV3 pentru a crea NV4. Modificați Surface și Edge, apoi setați numărul 4.
Copiați operația CUT3 și reatribuiți NV4 ca volum de tăiere.
Geometria finală a părții din beton. Punct de tranziție către capitolele următoare.
3 Reazeme
Surface Support este singura opțiune pentru blocarea structurii.
Reazemul asigură trei grade de libertate. Reazemul de suprafață permite introducerea separată a rigidității în toate cele trei direcții. Acești parametri au o influență decisivă asupra comportamentului general al modelului.
Rigiditatea verticală de 15 MN/m3 pentru acest exemplu este preluată din articolul disponibil online. Se consideră "Sol fin sau ușor compactat". Pentru o imagine de ansamblu asupra domeniului de valori aplicabile, tabelul este furnizat ca referință.
Rigiditatea orizontală a reazemului de suprafață este importantă. Dacă rigiditatea este perfect rigidă, armătura de încovoiere din primul strat de bare, aflat lângă interfața sol-beton, este supusă unei tensiuni aproape nule.
Al doilea scenariu extrem apare atunci când rigiditatea orizontală este setată la o valoare foarte mică. Această setare conduce la deplasări pronunțate ale corpului, induse de forțele de forfecare.
Rigiditatea orizontală optimă pentru cazul curent a fost determinată la valoarea de 1 MN/m3.
Reazemul este atribuit automat ca Inactive in tension (numerotat 1/buton gri). Pentru a activa definirea rigidității, faceți clic pe pictograma Pen (numerotată 2).
4 Proiectare
Base Plate este elementul fundamental pentru tronsonul scurt, ancore și stratul de mortar.
Placa de bază se poziționează ferm pe rostul de mortar, cu piulițe aplicate atât deasupra, cât și dedesubt. Grosimea stratului este specificată ca 50 mm. Forțele de forfecare vor fi transmise eficient prin ancore, în timp ce stâlpul, un profil IPE 500, este rotit cu 90 de grade în jurul axei sale locale.
Secțiunea stâlpului este utilizată pentru redistribuirea corespunzătoare a forțelor în placa de bază. Modul în care forțele sunt transferate, atașate și specificate este prezentat aici.
Pentru a conecta placa de bază cu partea din beton, trebuie să definiți Single anchor și să specificați proprietățile acesteia.
A fost aleasă metoda Cast-in-place (turnat in situ), cu plăci tip șaibă la capătul ancorelor. Implicit, ancorele sunt proiectate pentru a transmite atât forțe de întindere și de compresiune, cât și forțe de forfecare. Coordonatele X și Y ale ancorei se stabilesc în consecință.
De acum încolo, coordonatele X ale ancorelor vor fi ajustate exclusiv pentru a stabili un șir de ancore pe o singură parte. Se recomandă insistent utilizarea butonului Copy pentru duplicarea ancorelor, în vederea accelerării procesului.
Pentru a replica eficient șirul predefinit de ancore, utilizați funcția de selecție multiplă pentru o execuție simplificată.
Funcția de selecție multiplă permite modificarea în bloc a coordonatei Y la -0.09 m, accelerând semnificativ procesul de proiectare. Aceste sfaturi și tehnici sunt concepute pentru a spori eficiența fluxului dvs. de lucru.
Ancorajul cu rosturi de mortar, tronsoane scurte și ancore cu plăci tip șaibă este finalizat, pregătit pentru etapa următoare.
5 Încărcări
Definiți Load Case și selectați acțiunea prin Point Loads.
Forțele concentrate sunt aplicate în originea LCS și transmise prin elemente rigide la capătul elementului. Deoarece componenta din oțel nu este evaluată în 3D Detail, verificați elementul și placa de bază cu IDEA StatiCa Connection sau cu instrumente similare, pentru a evita încărcările excesive pe partea metalică. Ca încărcare secundară, atribuiți Self-weight blocului de beton. Copiați întregul caz de încărcare.
Software-ul lucrează în principal cu combinații, nu cu cazuri de încărcare individuale. Combinațiile trebuie definite explicit. Acest model utilizează combinațiile SLU LC1 și LC2 drept cazuri de încărcare, integrate în fila de combinații cu un coeficient parțial egal cu unu.
Combinațiile însumează încărcările din cazurile de încărcare existente pentru a iniția analiza. Soluția neliniară operează cu încărcările în mod fiabil, de aceea este esențial ca acestea să fie însumate cu precizie.
6 Armătură
Configurația armăturii respectă regulile de detaliere prescrise. Aceste reguli sunt de maximă importanță, deoarece analiza nu ține cont de anumite efecte. De exemplu, fenomene precum contracția și căldura de hidratare induc deformații și tensiuni suplimentare în barele de armătură, contribuind la formarea fisurilor.
Secțiunea următoare descrie pașii pentru dispunerea armăturii întregii fundații cu piedestal. Urmați pașii (1). Puteți dezactiva barele de armătură din bara de instrumente (2) pentru a vedea doar barele selectate. Acest lucru vă ajută să recunoașteți intuitiv fiecare grup.
Dispunerea finală a barelor de armătură este pregătită pentru Calculation.
7 Verificare
În acest capitol intrați în post-procesare, unde rezultatele sunt sintetizate și prezentate. Rezultatele sunt ușor de înțeles și sunt adaptate în mare parte pentru verificarea conform codului. Rezultatele detaliate și complete pot fi consultate în fila Auxiliary.
Rulați calculul și observați verificarea de sinteză. Aceste rezultate indică clar dacă verificarea este îndeplinită sau nu.
Contact Stress pe suprafața reazemului elastic.
Prima verificare detaliată se concentrează pe Strength - Concrete. Dacă utilizați paleta scalabilă de tensiuni, zona critică va fi ușor de identificat.
A doua verificare este dedicată Reinforcement, unde se evidențiază clar care bare sunt supuse la compresiune și care la întindere.
Anchors sunt verificate conform codului separat, în ultima filă. Puteți observa că ancorele sunt solicitate la întindere și la compresiune. Motivul este sistemul selectat - turnat in situ/rost de mortar cu piulițe/plăci tip șaibă.
Verificarea Deformation a fost mutată în fila Auxiliary. Merită menționat că analiza deformațiilor ar trebui să servească drept prima verificare de plauzibilitate, pentru a confirma că comportamentul corespunde rezultatelor anticipate.
8 Raport
În final, accesați fila Report. IDEA StatiCa oferă un raport complet personalizabil, care poate fi tipărit sau salvat într-un format editabil.
Ați finalizat cu succes proiectarea și evaluarea și ați dobândit competențele necesare pentru a le folosi în activitatea zilnică. Continuați tot așa și lăudați-vă cu rezultatele pe rețelele de socializare.
